Ev.Ruta 7, 36-8, 1-3
Tapati 09 no Tiunu 2013
Te taiòraa
E tià ia parauhia te parau ta tätou e farerei nei i teie taime haamoriraa i te Atua, te Vai nei au e vai nei, te faaìte nei ia te färiiraa a te Timona Faritea ia Ietu, to Ietu faaòreraa i te hara a te vahine o ta te mau faritea e manaò ra e taata hara, te mau pipi o Ietu, e te mau vahine i te haereraa na te mau òire i te faaìteraa i te parau maitaì no te pätireia o te Atua.
Te faufaa o te parau
Te ìtehia nei te faufaa e te rahi no te hanahana o te mau parau maitaì e faatupuhia nei e te Metia, èi faatiàraa i te mau taata atoà tei ìte i to rätou ère i mua i te mau faanahoraa rau o te oraraa. Ma te ìte atoà ra i ta rätou tuhaa i roto i te aroha tumu o te Atua, i te haafatata i pihai iho i te faaòreraa hara, i te mea te faaitoito nei te èvaneria i to rätou faaroo. Te òhipa ia i ravehia e teie nei vahine, to na haaparariraa te patu no te haama, to na haafatataraa i pihai iho ia Ietu, ma te haapaòre i te mau manaò taata, ma te rave i ta na vairaa monoì mura, e monoì moni roa teie e tae roa mai i teie nei mahana. Tià noa ai ò ia i muri i te âvae o Ietu, ua Rari roa te âvae o Ietu i to na roimata, rave iho ra i to na iö rouru faatävai atu ra i te mura. Òia hoì, ua ruru i to na rouru i roto i to na rima no te faatävai i te âvae o Ietu. Te ìteraa te mau Faritea i teie òhipa i te tupuraa, ua riro no rätou teie òhipa i tupu i nià ia Ietu mai te hoê òhipa te òre e tià i teie vahine i te rave. Ua haere mai teie vahine ia Ietu ra ia noaa ia na te haamaitaìraa, no te faaâpï i to na oraraa, ia òre ò ia, ia faaea faahou i roto i te ao no te hara. Ia tià ra ia na i te tomo i roto i te ao, no te faatiàmaraa e horoà nei i te mau taata atoà tei ìte i te aroha haamaitaì a te Atua.
I te mau manaò o te mau Faritea, àhiri o Ietu e Perofeta, e ìte o te Ietu e taata rave hara teie. I faatià ai o Ietu i te parau no te parapore no te àmutärahu, e piti taata àmutärahu, hoê 500 moni veo ta te hoê aita i hoo nä, 50 moni veo ta te tahi, aita i hoo na, faaòrehia ta raua tärahu o vai tei rahi te mauruuru ? Te pähonoraa a Timona te taata àmutärahu rahi. Na roto i teie parapore, te hinaaro nei o Ietu e faaìte ia Timona e te mau Faritea te faufaa no te òhipa i ravehia e teie vahine. No te mea te mau Faritea, mai te mau taata atoà e feiä àmutärahu anaè i mua i te mau faanahoraa a te Atua. Àreà teie vahine te ìte nei ò ia i te pau o ta Atua i roto i ta na tärahu, oia hoì ta na mau hara, e te mau Faritea te manaò noa ra ia e, èita rätou i te àmutärahu na te Atua. Te manaò o te mau Faritea, O vai teie e faaòre atoà nei i te hara. To Ietu ra teie ia, Ua ora òe i to òe faaroo ia ora na I te haereà.
1-3 Il nous est dit ici de quoi était composée l’affaire constante de la vie de Jésus: il enseignait l’évangile. Les nouvelles du royaume de Dieu sont des nouvelles heureuses, et elles sont ce que Christ est venu nous apporter. Certaines femmes l’ont assisté selon leurs possibilités. Il a montré la condition par laquelle le Sauveur s’humiliait lui-même, qu’il avait besoin de leur gentillesse, et dans sa grande humilité, qu’il acceptait cette assistance. Bien que riche, pour nous il s’est fait pauvre.
Teraì Òr.